Cum se îmbogățește Mafia de pe urma recesiunilor

money laundering over white

Mafia a profitat dintotdeauna de pe urma crizelor economice. Recesiunile le umplu mafioților buzunarele și le cresc statutul.

De fapt, lumea interlopă e unul dintre puținele sectoare ale economiei care înflorește în momente de declin financiar. Numai în ultimul deceniu, când Statele Unite au suferit un colaps pe piața imobiliară, iar Italia, Grecia, Spania și Portugalia au ajuns în pragul falimentului, traficul de droguri a atins nivele de prosperitate fără precedent.

Mereu a fost așa. În timpul Marii Recesiuni, mafia italo-americană, care deja profita de pe urma prohibiției, a avut un succes și mai mare în afaceri. Consumul de alcool și droguri creștea, pentru că nesiguranța în privința zilei de mâine îi făcea pe oameni să-și caute refugiul în ele, iar săracii recurgeau la împrumuturi de la cămătari, case de pariuri și loterii ilegale.

Și asta nu e tot. Mafia exploatează aceste momente de nesiguranță pentru a-și valida organizațiile și a-și construi statutul în societate. După ce bursa a căzut în 1929, Al Capone a hotărât să-și mobilizeze restaurantul și magazinele de confecții pentru a-i hrăni și a-i îmbrăca pe săracii din Chicago. În 1980, Pablo Escobar a repetat schema când s-a oferit să plătească datoria publică a Columbiei din propriul buzunar.

În timp ce politicienii și presa erau preocupați să se încheie Recesiunea, mafioții italo-americani erau încântați de situație, pe care au folosit-o ca pe o oportunitate de a se reorganiza și de a-și relansa afacerile ilicite. La sfârșitul anilor '20, Lucky Luciano a înțeles importanța comerțului cu heroină. Iar în 1931, jocurile de noroc au fost legalizate în Nevada, iar mafioții au cucerit Las Vegasul.

Abia la începutul anilor 1930, când America a văzut luminița ieșirii din criză, instituțiile americane au început să se concentreze pe lupta împotriva Mafiei. Atunci s-au făcut primele arestări: Luciano și Al Capone au ajuns la închisoare, dar își consolidaseră statutul și afacerile atât de bine în timpul recesiunii, încât au continuat să-și dirijeze operațiunile din închisoare. Iar șefii Mafiei italo-americane aveau atât de multă putere încât serviciile de informații americane le-au cerut ajutorul pe planul securității în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în schimbul unor sentințe mai blânde și a impunității.

Deși istoria ne învață că în vremuri de criză e necesar să ridicăm garda în fața gangsterilor și infractorilor, instituțiile tind să lase garda jos și să-i ofere libertate crimei organizate. Iar asta continuă să se întâmple și în ziua de azi.

În decembrie 2009, Antonio Maria Costa, pe atunci directorul executiv al Biroului ONU Anti-Drog, a făcut o declarație șocantă: A dezvăluit că profiturile organizațiilor infracționale au constituit singurul capital lichid la dispoziția unor bănci care au încercat să evite falimentul în timpul crizei financiare din 2008.

Și cum am ajuns în punctul acesta? Potrivit Fondului Monetar Internațional, între 2007 și 2009, băncile din Statele Unite și Europa au pierdut peste un trilion de dolari prin capital toxic și împrumuturi proaste. Multe instituții de încredere au dat greș, iar în a doua jumătate a lui 2008, debitul financiar devenise o problemă majoră pentru sistemul bancar. Din cauza refuzurilor băncilor de a oferi împrumuturi, sistemul era, practic, paralizat, iar organizațiile infracționale păreau să aibă cantități imense de bani de investit – sau mai bine zis, de spălat.

O investigație recentă făcută de doi economiști columbieni de la Universitatea din Bogota, Alejandro Gaviria și Daniel Mejia, a dezvăluit că 97,4 de procente din profitul provenit din trafic de droguri e spălat în mod regulat în circuitele bancare americane și europene prin diverse operațiuni financiare. Vorbim de sute de miliarde de dolari. Această spălare are loc printr-un sistem de blocare de acțiuni care funcționează ca niște cutii chinezești sau păpuși rusești: Banii sunt transformați în informații electronice, sunt trecuți dintr-o țară în alta, și când ajung pe un alt continent, deja li se pierde urma. Așa au ajuns împrumuturile interbancare să fie finanțate sistematic cu bani proveniți din trafic de droguri și alte activități ilicite. Unele bănci s-au bazat pe banii ăștia ca să se salveze. Prin urmare, o mare parte din cei 352 de miliarde de dolari proveniți din traficul de droguri a fost absorbită în sistemul economic legal, perfect curați.

În 26 octombrie 2001, după evenimentele din 9/11, președintele George W. Bush a semnat Actul Patriotic cu scopul de a preveni, identifica și condamna spălarea internațională de bani și finanțarea terorismului. Această lege stabilea că Departamentul Trezoreriei Statelor Unite le putea cere instituțiilor financiare naționale să aplice o serie de măsuri cu privire la jurisdicții, instituții sau conturi bancare străine suspectate că ar fi implicate în spălarea de bani.

Dar în ciuda măsurilor severe luate de guvernul american, criza financiară care a început în 2008 a făcut până și băncile americane să închidă ochii la activitățile ilicite și să găsească metode de a ocoli legea. În februarie 2012, înaintea unei audiții congresionale asupra crimei organizate, Jennifer Shasky Calvery, directoarea Secțiunii de Confiscare de Bunuri și Spălare de Bani din cadrul Departamentului de Justiție din vremea aceea, a declarat: „Băncile din America sunt folosite pentru circularea unor fonduri ilicite imense sub forma unor transferuri de trilioane de dolari dintr-o bancă în alta", ceea ce confirma că Actul Patriotic nu era de ajuns pentru a elimina debitul de bani murdari din economia Americii.

Legătura dintre bănci și traficul de droguri nu e nouă. După cum a declarat Costa pentru The Observer: „Conexiunea dintre crima organizată și instituțiile financiare a început pe la sfârșitul anilor 1970, începutul anilor 1980, când Mafia s-a globalizat." Până la această conexiune, banii organizațiilor infracționale circulaseră în principal sub formă de cash. Odată cu globalizarea Mafiei, transferul electronic de bani dintr-o parte în alta a lumii a devenit tot mai ușor și mai convenabil. Dar, potrivit ziarului The Observer, la sfârșitul anilor '80, autoritățile au crescut supravegherea asupra banilor spălați din bănci, iar organizațiile infracționale au început din nou să opereze cu bani lichizi.

Totuși, autoritățile anti-spălare-de-bani nu luaseră în calcul crizele financiare care s-au întins pe tot globul la începutul anilor 2000 și care au cauzat un deficit de bunuri lichide din Rusia până în Statele Unite. Acest deficit a îngenuncheat băncile și le-a deschis spre averile enorme ale organizațiilor infracționale. Iar cazurile de la știri care au implicat unele dintre cele mai mari bănci mondiale în ultimii ani demonstrează acest lucru.

Unii experți spun că băncile principale din Londra și New York au devenit cele mai mari spălătorii de bani murdari din lume. Acest titlu nu se mai aplică paradisurilor fiscale precum Insulele Cayman sau Isle of Man, ci e valabil astăzi pentru Lombard Street și Wall Street.

Traducere: Oana Maria Zaharia.

TAG: Nessun commento